Către,
SUFLETUL MEU
plantă cosmică ar fi
ce se-mbuibă lacom
cu praf stelar,
mii de aştrii
şi tot atâtea vieţuiri celeste...
rodul tău sunt eu
rodul meu eşti tu
ce poartă-ntreaga sevă a cosmicului flux zodiacal
aşa s-o creşti
aşa să curgi în josul lumii,
în locul cel de taină
al facerii,
focului
şi arderii;
al lutului
cel sfânt,
matricial.
şi argint
şi quarţ
să crească între stele
bogat să fie ca spicul lanului de grâu,
lucitor ca soarele
roditor de fructe dulci, înmiresmate
cântător în adierea vântului
îngăduitor cu vocea văzduhului
miluitor cu pofta trecătorului
biruitor în bătaia vântului
tăinuitor al tainei fructului
voi fi chiar eu
poate
fără ştire
de tulpină
ori ascunsa rădăcină
dar voi privi cu faţa-mi
acelaşi soare
prin care ti-ai nălţat făptura
iar giulgiul de culori
ale tale nerostite visuri
fi-vor
mireasma-mi
fii-va cântul de iubire
ce te-a făcut să creşti
şi-apoi născare să îmi dai
la moarte-mi
fructul
al tău şi-al meu va fi
şi va hrăni
ţine-va de sete
şi naşte-va
o altă plantă
cu mii de multe alte flori
ce voi fi tot eu
născându-te pe tine...
SUFLETUL MEU
De aş fi o floare...
sufletul meuplantă cosmică ar fi
ce se-mbuibă lacom
cu praf stelar,
mii de aştrii
şi tot atâtea vieţuiri celeste...
O, suflet drag,
himera infefabilului gând,rodul tău sunt eu
rodul meu eşti tu
veghează deci la rodu-ţi
iar eu, la rându-mi, munci-l voi pe al meu
tulpina,
zveltă, mlădioasă, fibră de cristalce poartă-ntreaga sevă a cosmicului flux zodiacal
aşa s-o creşti
rădăcinile,
precum părul Semiramidei de lung, bogat, catifelat
şi bine prins în creştet,aşa să curgi în josul lumii,
în locul cel de taină
al facerii,
focului
şi arderii;
al lutului
cel sfânt,
matricial.
De acolo să-ţi adulmeci seva
de aurşi argint
şi quarţ
Coronamentul...
lasă-l liber...să crească între stele
bogat să fie ca spicul lanului de grâu,
lucitor ca soarele
roditor de fructe dulci, înmiresmate
cântător în adierea vântului
îngăduitor cu vocea văzduhului
miluitor cu pofta trecătorului
biruitor în bătaia vântului
tăinuitor al tainei fructului
de-i face-aşa
floare fructului tăuvoi fi chiar eu
poate
fără ştire
de tulpină
ori ascunsa rădăcină
dar voi privi cu faţa-mi
acelaşi soare
prin care ti-ai nălţat făptura
iar giulgiul de culori
ale tale nerostite visuri
fi-vor
mireasma-mi
fii-va cântul de iubire
ce te-a făcut să creşti
şi-apoi născare să îmi dai
la moarte-mi
fructul
al tău şi-al meu va fi
şi va hrăni
ţine-va de sete
şi naşte-va
o altă plantă
cu mii de multe alte flori
ce voi fi tot eu
născându-te pe tine...