Surâsul tău
se mai prelungeşte în ecoul
amintirii
de lac, de soare de doi
Chipul tău
încă îşi află lăcaş de taină
în arcuirea pleoapelor închise
Atingerea ta
- prima şi ultima îmbrăţişare –
s-a spulberat de teama speranţei
Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...