Suflet
prieten,
îţi
adulmec depărtarea apropiată
prin
porii primăverii...
prin
tainica adiere a serii...
cu
cugetul arcuit până la pământul păcatului aflării în lume
Suflet
prieten,
îţi
caut chipul în spatele pleoapelor strâns închise...
copleşitoare
umilinţă...
a
aşteptării,
a
uitării,
a
renunţării,
a
trădării de sine,
a
durerii de tine...
mă
cuprinde,
mă-nfioară.
Ard!
pe rug
mocnit, cu eul revoltat, cu gândul laş, cu trup rebel...
Suflet
prieten,
senin, îndepărtat...
