Skip to main content

Erwartung de Arnold Schoenberg

 Prefigurarea unui nou gen al teatrului muzical




ISBN 973-613-683-3
2004
50 exemplare
155 pagini
suport: hârtie
format: 14,8 x 21 cm
carte ştiinţifică

Lucrarea abordează un nou gen de operă: monoopera. Această denumire apare tot mai des în viaţa muzicală de astăzi, acoperind o zonă impresionantă de lucrări care în mod concentrat se rezumă la un singur personaj şi la o durată de timp de o oră. Acţiunea dramatică propriu-zisă se petrece pe scena sufletului personajului. Această acţiune însă este ecranizată prin mijloace vizuale (mimica, gestica, mişcarea corporală), prin formule auditive (intonaţia vocii umane, efecte sonore) şi prin obiecte auxiliare care, de foarte multe ori, devin chiar personaje. Cel mai important aspect al monooperei este prezenţa omului pe scenă creând o complexă atmosferă dramatică prin deschiderea canalelor comunicative dintre public şi actor spre subconştient, respectiv supraconştient. În acest dialog personajul principal al desfăşurării dramei devine însuşi publicul.

În literatura teatrală, monodrama conturează de mai multe secole aspectele caracteristice ale dramei camerale şi ale psihodramei. În mod firesc fiecare piesă teatrală are un strat puternic psihologic gândit şi realizat. Psihodrama însă, reduce la minim elementele teatrale, evidenţiind prin excelenţă procesele psihologice şi acţiunile sufletului. Fenomenele legate de psihodramă în secolul XX au pătruns în lumea subconştientului, a viselor, a imaginarului.
 
Din monodramă s-a născut melodrama, respectiv monodrama muzicală, genuri foarte cultivate în muzica secolului XIX. Muzica romantică a pregătit aceste genuri pentru experimentele muzicale din secolul al XX-lea. Procesul este absolut firesc şi rezultatul: monoopera îndeplineşte condiţiile de gen muzical echivalent monodramei. Primele realizări în cadrul secolului XX privind monoopera apar împreună cu crearea muzicii moderne ca limbaj, ca structură, ca genuri noi muzicale. În 1909 Schoenberg scrie opera Erwartung, realizând prototipul monooperei. Este firească delimitarea acestui gen prin cuvântul monodramă. Peste 50 de ani Poulenc, în La voix humaine, continuă şi dezvoltă ideea monooperei. În a doua jumătate a secolului, Telefonul de Menotti şi o serie de alte piese asemănătoare dau genului nu numai viabilitate dar şi o mare diversificare.

Autoarea urmăreşte în mod sistematic problematica de concept compoziţional şi regizoral şi propune un studiu al dramaturgiei piesei şi personajului central pornind de la date generale – geneza lucrării, tema, subiectul, locul şi timpul acţiunii, libretul – până la elaborarea unui concept regizoral complex.






Cuprins
 
Prefaţă
7
1. Erwartung prima monooperă expresionistă
9
2. Schoenberg, Pappenheim, Freud - creatorii monodramei Erwartung
15
2.1 Arnold Schoenberg
15
2.2 Marie Pappenheim
19
2.3 Sigmund Freud septembrie
20
3. Structura dramaturgică inovatoare a monooperei Erwartung
24
3.1 Acţiunea generată de imaginarului subconştient
22
3.2 Scenele – tablou şi segmentele dramaturgice
27
3.3 Leitmotivele
85
4. Die Frau – de la studiu de caz psihiatric la personaj de operă
105
4.1 Cazul „Dora”
105
4.2 Cazul „Anna O”
107
4.3 Die Frau
108
5. Interpretarea regizorală a simbolurilor
114
5.1 Interpretarea simbolurilor
114
5.2 Exprimarea nonfigurativă a universului proiectat mental de personajul protagonist
126
Note
130
Bibliografie
147
Indice de ilustraţii
153


Comments

Popular posts from this blog

Lumina din miezul întunericului...

  Prima noapte dintre Crăciun și Bobotează se așterne cu și în liniște peste Cluj și clujenii pe care îi cunosc. În bună pace și rânduială ne adunăm în miez de noapte pentru a aprinde lumânarea... lumina OMULUI. Seara... înainte de a ne așeza cu fața și cu sufletul în fața altarului... orașul era scăldat în lumină... în multiplele forme electrice cu care primăria amuză privirile citadinilor în fiecare an. După miezul nopții conduc atent prin orașul adormit... nu pentru a evita vreun pericol ci... pentru a fi în unda de vrajă a nopții de Crăciun...  Speram să pot face câteva poze în centru... dar... ciudat... spre deosebire de anii trecuți... în creierii nopții, atunci când și Prâslea cel voinic adoarme lângă merele de aur... miile de luminițe care împodobesc străzi, stâlpi și copaci zac înghițite de întuneric. Economie - mi-am zis. Ce să mai fotografiezi într-o noapte obișnuită? Un pic trist... un pic sărăcăcios... eterul bulevardului Eroilor purta ecoul unor tineri care, cuprinși de e

În capul scării...

E liniște în mintea mea... e liniște și în sufletul meu... atât de surprinzătoare încât nici gândurile nici cuvintele nu îndrăznesc să curgă spre mine așa cum o făceau cu aplomb zilele trecute... Am ajuns la a douăsprezecea noapte sfântă când cerurile sunt deschise... când „îngeri și oameni cântă împreună”... când cosmosul se revelează omului prin cele douăsprezece  constelații... când lumile spirituale cercetează minuțios gânduri și vorbe, trăiri și fapte și țes... împreună cu mintea buimacă, sufletul frăgezit și cugetul vigilent... noi vise... noi orizonturi...   Coroana e completă... pietrele prețioase și-au găsit locul potrivit... în momentul potrivit... Zgomotul urărilor e mult estompat și rarefiat... Mai ajunge câte una-două... precum șuierul neașteptat al unor petarde întârziate din focurile de artificii... Parcă e făcut ca la orice joc de artificii... după ce spectacolul pare să fi epuizat arsenalul... iar oamenii își îndreaptă gâtlejurile înțepenite de atâta privit în sus... s

Omul: Sunetul Viu

2011 03 18 Vineri TVS ora 18:30 – 19:20 reluare: Sâmbătă 2011 03 19 ora 17:00 - 17:50 / Duminică 2011 03 20 ora 15:00 - 15:50 / Luni 2011 03 21 ora 16:30 - 17:20 Ramona Novicov * Carmen Vasile EMISIUNE TV ARTEFACTE OMUL: SUNETUL VIU Ramona Novicov * Carmen Vasile Invitat: Conf.univ. Dr. CARMEN VASILE Realizator: Conf.univ. Dr. RAMONA NOVICOV Monoopera este un gen nou al spectacolului de operă, în care un singur interpret întruchipează, într-un spaţiu imaginativ, toate personajele. În mod similar, în teatru, această tendinţă de esenţializare a dat naştere monodramei. În ultimii 20 de ani compozitorul EDE TER ÉNYI şi-a dedicat o bună parte din energia creatoare prefigurării acestui gen nou muzical transformând în gânduri muzicale teme care acoperă un vast spaţiu geografic (Japonia – Dincolo de tăcere, Flori Japoneze , India – Mahabharata , Grecia – Sărbătorile lui Ulise , România – Noul Adam , Germania – MephistoFaust , Italia – Divina Comedie , Franţa – Pov