|
*
|
|
firava floare
venirea primăverii
sărbătoreşte
|
|
*
|
|
când înţeleptul
îmbrăţişează Pomul
rodul e dulce
|
|
*
|
|
pasărea cântă
slova ei se strecoară
în sufletul meu
|
|
*
|
|
fugi de acela
ce iubirea cu ura
îngemănează
|
|
*
|
|
în apa ce-o bei
se oglindesc stelele
dar şi chipul tău
|
|
*
|
|
cu greu dar senin
îţi porţi trupul prin
lume
o,
suflet blajin
|
|
*
|
|
firul de iarbă-şi
tăinuieşte tristeţea
iar vine toamna
|
|
*
|
|
chiuie vântul
precum anii în lume
la sfârşit de veac
|
|
*
|
|
nemărginirea
se reculege-n pacea
albă a iernii
|
Încă ne minunăm de minunea care suntem... Încă e un lucru serios să fii fericit... Încă învățăm arta compasiunii... Dar... învățăm... pe zi ce trece... să fim mai buni... mai umani... mai noi înșine... Ce bine că suntem... precum păsările în timp ce migrează... pe rând... vârf de lance... (pentru a da răgaz cârdului să se odihnească... despovărat de grija navigației)... în arta înfăptuirii binelui... www.kangooclub.ro / www.radio.zu E și bucurie... e și sănătate... dar... înainte de toate... e aflarea împreună... Uneori... liniștea... răzbește mai tare decât decibelii asurzitori...